Traducere de Octavian Cocoş
Fiinţe dragi, să procreaţi am vrea,
Ca roza frumuseţii neîncetat
Când ce e vechi cândva va dispărea
Să stea-n urmaş cu chipul de-altădat';
Dar tu, cu ochi arzând precum un rug
Aprins de tot ce mintea vrea de zor,
Aduci doar foame unde e belşug
Şi eşti al tău vrăjmaş asupritor;
În lume pari o perlă, negreşit,
Şi-o primăvară blândă ne vesteşti,
Esenţa-n mugur însă ţi-ai oprit,
Căci cu-a ta fire-avară risipeşti.
Păcat, c-acest calic plin de avânt
Va duce ce-i al lumii în mormânt.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.